Cu aceleaşi gânduri, evident…
Am ajuns între timp să-mi iau încă un telefon. Asta chiar este ironia sorţii…Ironia sorţii mai este şi faptul că comunicăm foarte mult, dar foarte ineficient. Până şi la o facultate de comunicare se comunică ineficient. Informaţiile ori sunt prea puţine, ori nu vin la timp, ori pur şi simplu suportul de transmitere a informaţiilor este defectuos…dar din nou, se mai întâmplă.
Ar mai fi şi faţa cealaltă. Sunt atâtea posibilităţi de comunicare, atâtea posturi tv, atâtea ziare. Unde să te duci mai repede? Creierul se suprasaturează şi nu are capacitatea de a recepta atâta informaţi care vine fie brut, via CNN să zicem, fie via alte surse cum ar fi hainele colegei de birou sau privirea vânzătoarei de la ziare. Blogurile sunt de asemenea la mare căutare…eu unul sunt pasionat de cele de limbi străine dar şi aici nici nu ştii unde să te uiţi mai repede. Mai ales cele de limba engleză sunt foarte numeroase. Unele chiar ridică probleme serioase, altele însă nu prea spun mare lucru. De fapt este ca în orice alt domeniu. Şi aici sunt uscăciuni ca în orice pădure.
Cred că o să ajungem să ne scufundăm într-o mare atât de adâncă de informaţii. În loc să lumineze informaţiile vor ajunge în curând mai rău să ne întunece minţile…dar din nou, poate greşesc.